Ce este comunicarea?

Unul dintre cele mai importante lucruri, în viață oricărui om, este comunicarea. Astfel ne putem transmite mesajele, ne putem face cunoscute ideile, putem lămuri neînțelegerile și ajunge la armonie în relațiile noastre. Comunicarea este vehiculul care stă la bază relațiilor interumane și este fundamentul tuturor lucrurilor.

Comunicarea înseamnă transferul de gânduri, informații, emoții și idei prin gest, voce, simboluri, semne și expresii de la o persoană la alta. Trei lucruri sunt cele mai importante și esențiale în orice proces de comunicare, acestea fiind Expeditorul, Receiverul și Canalul (mediu).

Comunicarea reprezintă un mod de manifestare a gândurilor şi sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor şi mimicii în scopul de a te face înţeles.

Faptul că nu putem comunica direct gândurile, acestea trebuind mai întâi transpuse în simboluri verbale și neverbale, face comunicarea un proces extrem de complex cu nuanțe profunde de artă și știință.

Caracteristică specific umană, comunicarea este liantul indivizilor dintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoaşterii opiniilor acestora asigurând funcţionare normală a colectivului, indiferent de mărimea şi natura sa. ”A comunica nu înseamnă doar a emite sunete şi cuvinte, ci înseamnă în acelaşi timp, a gândi şi a cunoaşte.”

Comunicarea presupune interacţiune şi feed-back, împărtăşire de semnificaţii, puncte de vedere pe problematici comune de interes. Comunicarea este considerată eficientă dacă primește rezultatul, răspunsul sau reacția dorită.
Etimologia cuvântului comunicare are la bază termenul latin communicare, având sensul „a pune în comun”.

Cercetătorii americani Frank E.X. Dance și Carl E. Larson au adunat într-o carte cele mai reprezentative definiții ale comunicării, propuse de diferiți autori: 126 de formulări.

Comunicarea reprezintă înștiințare, știre, veste, raport, relație, legătură. Deși pare simplu, înțelesul comunicării este complex și plin de substrat. Comunicarea are o mulțime de înțelesuri, o mulțime de scopuri și o mulțime de metode de exprimare și manifestare. Nu există o definiție concretă a comunicării însă se poate spune cel puțin că, comunicarea înseamnă transmiterea intenționată a datelor, a informației.

Comunicarea este un proces de transmitere a unui mesaj de la o sursă către o destinație, folosind un anumit cod și un anumit canal. Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din care una emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă o recepţionează (înţelege), cu condiţia ca partenerii să cunoască codul (să cunoască aceeaşi limbă).

Comunicarea între persoane sau grupuri este unul din cele mai complexe procese umane. Prin comunicare, individul se formează, învaţă, îşi dezvoltă personalitatea, transferă experienţe individuale şi sociale.

Comunicarea este un proces, de regulă, intenţionat de transfer de informaţie şi înţelesuri între indivizi, grupuri, niveluri sau subcomponente organizaţionale şi organizaţii în întregul lor”. Ea a fost definită cel mai adesea ca o formă particulară de instaurare a unei relaţii de schimb între două sau mai multe persoane/grupuri.

Procesul comunicării poate fi definit prin interacţiunea componentelor sale: construcţia mesajului, roluri de emitere şi de recepţie, apariţia feedback-ului, canalul şi contextual comunicării.

Comunicarea dintre emiţător şi receptor se realizează prin intermediul unui canal de comunicare. Canalele de comunicare reprezintă ansamblul căilor de acces la ceilalţi parteneri ai comunicării.

Comunicarea este compusă din elemente (emiţător, receptor, mesaj, canal, sursă de zgomot) şi procese (codare, decodare, feedback).

Mesajul este unitatea de bază a comunicării, situat de fapt la intersecția dintre comunicare și reprezentarea realității. El poate fi alcătuit din cuvinte scrise sau rostite, imagini vizuale, muzică, zgomote, semne, simboluri, culori, gesturi etc. Suportul fizic al mesajului este oferit de canal, care îndeplinește și funcția de cale de transport sau distribuție a mesajului.

Mesajele sunt comunicate verbal sau non-verbal. Comunicarea verbală poate fi orală sau scrisă. Comunicarea non-verbală înseamnă utilizarea unor semne audio sau semne vizuale pentru a comunica un mesaj.

”Mesajele includ datele transmise şi codul de simboluri care intenţionează să ofere un înţeles specific particular acestor date.” Emiţătorul simte necesitatea de a transmite sentimente şi trăiri personale care pot avea sau nu importanţă pentru receptor, ele fiind părţi componente din mesaj cu impact aparte pentru receptor.

”Mesajele sunt transmise prin mai multe canale; astfel, nivelul şi forma interacţiunii sunt definite de nivelul caracteristicilor contextului.” Orice mesaj sau informații necesită un canal sau un mediu. De exemplu, televizorul este un mediu care decodifică semnalele electronice pentru public. Finalitatea procesului de comunicare există în masura în care mesajul codificat de emiţător este decodificat si acceptat de receptor. Din punct de vedere cronologic, comunicarea interumană este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale.

Comunicăm pentru a ne transmite ideile, sentimentele, emoțiile, părerile, pentru a influența, pentru a ne corela între noi, pentru a putea munci, pentru a socializa. Faptul că nu putem comunica direct gândurile, acestea trebuind mai întâi transpuse în simboluri verbale și neverbale, face comunicarea un proces extrem de complex cu nuanțe profunde de artă și știință.

Comunicarea include:
– Arta de a vorbi;
– Arta de a scrie;
– Arta de a tăcea;
– Arta de a asculta;
– Arta de a acţiona.

Comunicarea interumană se realizează pe trei niveluri: verbal, nonverbal şi paraverbal. Într-un studiu realizat de Albert Mehrabian acesta susţine că numai 7% din mesaj este transmis prin comunicare verbală în timp ce 38% este transmis pe cale vocală şi 55% prin limbajul corpului.

Lasă un răspuns